Vitralii, modele in arta islamica

Modelele geometrice abstracte, întâlnite nu doar în vitraliu, ci în toate formele de artă islamice, sunt menite sa purifice mintea și sufletul.

Influența uriașă a lumii islamice în istoria sticlăriei și, implicit, a vitraliilor, este reflectată și de cât de mult s-a extins ea în toată lumea, din Europa în China, din Rusia în Africa de Est.

Arta islamică în domeniul sticlei și-a pus amprenta cu o expresie unică, ce e caracterizată de introducerea de noi tehnici și de inovația în tradițiile vechi.

 

Câteva date importante

 

Sticla, așa cum o știm în prezent, a parcurs o evoluție interesantă și a fost influențată de numeroase culturi. Istoria sticlei are o vechime de peste 5 milenii.

Primele artefacte din sticlă datează din anul 3100 î.e.n. și au fost descoperite în Egipt. Apoi, au fost descoperite în Siria și Egipt primele articole din sticlă turnată în forme, care datează din 1500 î.e.n.

Primul manual de producere a sticlei a fost scris în 650 î.e.n. 

Abia în anul 1, după Christos, a fost inventată tehnica suflării sticlei, în Babilonia. După care, în perioada 25-400, după Christos, a avut loc atât o evoluție rapidă în ce privește topirea sticlei cât și o dezvoltare a tehnologiilor de sticlărie în zona Mediteranei, în Epoca Romană.

Începând cu anul 100, după Christos, costul sticlei scade vertiginos, iar sticla devine accesibilă și oamenilor de rând. 

Începând cu secolul 7 asistăm la o puternică influență islamică în arta sticlei, aceasta incluzând și vitraliile. 

 

Începuturile și expansiunea vitraliului în lumea islamică

 

Așadar, până în secolul 8, vitraliile ajunseseră în Orientul Mijlociu. Magia acestui medium a fost discutată pe larg în sfera academică islamică, având ca bază “Cartea perlei ascunse” (Kitab al-Durra al-Maknuna), un manul de producere a sticlei colorate scris de chimistul persan Jābir ibn Ḥayyān.

În acest manuscris, Jābir ibn Ḥayyān oferă zeci de rețete pentru producerea de sticlă colorată și pietre artificiale. 

În această perioadă, industria sticlei luase proporții în Irak, Siria, Egipt și Iran. Aici, artizanii adoptau și adaptau mediumul din Roma Antică și îl foloseau în ornarea moscheelor, palatelor și altor clădiri cu arhitectură islamică ce aveau vitralii geam în culori bogate și cu modele detaliate și complexe. Aceste ferestre din vitraliu, modele frumos ornate, au devenit și mai complexe în timp.

Istoricii cred că abordarea creativă a chimistului Jābir ibn Ḥayyān reprezintă, totodată, abordarea lumii islamice în ceea ce privește practica vitraliului, o abordare extraordinar de creativă. Artiștii islamici au adus vitraliul la noi culmi tehnice, tehnologice și, mai ales, artistice.

Aparent, la baza stilului islamic, stă interacțiunea de idei și tehnologii care a avut loc în urma unificării regiunii Levant și Egipt cu regiunea formată din Persia și Mesopotamia. Această fuziune a două tradiții diferite a condus la idei inovative și, în cele din urmă, la bine-cunoscuta industrie a sticlei islamice.

Civilizația musulmană a jucat un rol major în dezvoltarea industriei sticlei începând cu secolul 8, după Christos. Astfel, moschei, case, palate și orașe întregi au fost transformate în spații frumoase, bogat decorate cu artefacte din sticlă.

Bineînțeles, atât frumusețea cât și funcționalitatea constituie elemente esențiale în conceperea vitraliilor islamice. Și, în efortul de a putea construi vitralii pentru mii de moschei, cumulat cu progresul științific din chimie și fizică, sticlarii din civilizația musulmană au transformat sticlăria într-o industrie în sine, cu implementarea a numeroase noi tehnici și angajarea unui număr mare de muncitori.

Astfel, începând cu secolul 8, în lumea islamică au fost produse cantități enorme de artefacte din sticlă. Sticla, ca materie primă, era produsă la acea vreme, fie prin suflare, fie prin tăierea cristalelor. 

Sticlarii din Siria și Egipt moșteniseră industria sticlei de la romani și au perfecționat-o prin dezvoltarea propriilor tehnici de decorare și colorare a sticlei. Astfel, și-au extins și mai mult varietatea de produse cu noi modele de design și noi modele de articole.

Ideea de a folosi sticlă colorată pentru a crea modele geometrice și florale își are originile tot în acele timpuri. În 1937 a fost descoperit un oraș islamic din secolul 8 în deșertul de lângă Palmira.

Aici, au fost găsite 115 fragmente de sticlă colorată în tot felul de culori și nuanțe, iar bucățile de sticlă fuseseră montate în stucatură, sub formă de motive ornamentale arabesc, astfel încât lumina să pătrundă prin sticlă.

Aceeași tehnică a fost descoperită și în Yemen.

 

Aniconismul în Islam – refuzul imaginii figurate

 

Aniconismul este lipsa și refuzul reprezentării figurate a Divinității și sfinților în anumite religii monoteiste, printre care și Islamul.

Aniconismul islamic își are rădăcina, pe de o parte în faptul că idolatria este interzisă și, pe de altă parte, în faptul că formele cu viața și crearea lor reprezintă exclusiv prerogativul Divinității.

Arta religioasă islamică este caracterizată în mod tipic de absența reprezentării de figuri și folosirea din abundență a caligrafiei, a modelelor geometrice și a modelelor abstracte florale. 

Inclusiv în arta vitraliului avem ferestre și uși vitraliu abstract, model vitraliu floral, model vitraliu geometric.

 

Modele geometrice islamice 

 

Tiparele geometrice din arta islamică sunt transcrierea vizuală perfectă a ritmului. 

Modelele geometrice islamice de ferestre sau uși vitraliu, și nu numai, se caracterizează prin utilizarea frecventă a tiparelor geometrice, modele dezvoltate pe parcursul a sute de ani. 

Tiparele geometrice din arta islamică sunt transcrierea vizuală perfectă a ritmului. Se folosește mult ornamentaţia prin forme de plante stilizate şi împletituri strict geometrice.

 

De asemenea, se caracterizează prin utilizarea repetată a pătratelor și cercurilor. Modelele artistice geometrice din vitraliul islamic sunt deseori construite pe combinații ingenioase din cercuri și pătrate repetate, care, de multe ori, se și suprapun pentru a forma modele detaliate și complexe. Complexitatea și varietatea modelelor a evoluat în timp, de la simple stele la tipare în 6-13 puncte.

Cel mai important, modelele tipar, modelele geometrice abstracte reprezintă în cultura islamică un pod, o trecere, către regatul spiritual. 

Modelele geometrice abstracte, întâlnite nu doar în vitraliu, ci în toate formele de artă islamice, sunt menite să purifice mintea și sufletul.

 

Fiecare formă artistică are un simbolism bine stabilit

 

Și în Islam, ca și în alte religii, vitraliile reprezintă ideea că lumina face posibilă crearea tuturor lucrurilor pe Pământ.

În arta islamică, fiecare formă artistică are un simbol. Astfel, cercurile reprezintă lumea fizică. Pătratele reprezintă cele patru elemente: pământul, aerul, focul și apa. Modelele geometrice continue reprezintă calitatea Divinității de a fi infinită.

Sigiliul lui Solomon (sau Steaua lui David) este cel mai cunoscut model geometric islamic. Această formă artistică reprezintă Divinitatea și puterea sa nemărginită.

Scopul și simbolismul vitraliilor în arta islamică sunt deosebit de importante, în special când vorbim de fereastra vitraliu sau de ușa vitraliu din moschei. 

 

Unul dintre scopurile vitraliilor este că acestea îi protejează pe oameni de caldura puternică.

De asemenea, vitraliile simbolizează înțelepciunea divină.

Tema luminii este o temă deosebit de importantă în teologie în general. Și în Islam, ca și în alte religii, vitraliile reprezintă ideea că lumina face posibilă crearea tuturor lucrurilor pe Pământ.

 

Vitraliile islamice în Europa 

 

Experții consideră că ferestrele cu filigran arăbesc au pătruns în Europa odată cu intrarea musulmanilor în Spania. Se pare ca aceste ferestre islamice timpurii cu modele din vitraliu (flori și motive geometrice) au pătruns în Europa, cel mai devreme, în secolul 10 sau, cel mai târziu, în secolul 13.

La început, modelele de ferestre din vitraliu europene păreau foarte diferite de cele islamice. Artiștii musulmani nu foloseau imagini de oameni sau animale în moschei, pe când, în biserici, acestea erau folosite din belșug pentru a reda povestirile din Biblie. În biserici erau folosite, cu precădere, imagini cu Iisus, Fecioara Maria, cu Apostolii și cu sfinții. 

Însă, pe măsură ce calitatea artistică a atins una din cele mai înalte culmi și a devenit din ce în ce mai complexă, modelele europene de ferestre, ușă, vitralii, interior de locuință sau biserică se combinau din figuri umane cu modele geometrice foarte complexe, moștenite din arta islamică.

Simbolul artei vitraliilor islamice: Moscheea Nasir al-Mulk, supranumită Moscheea Roz 

 

Moscheea Nasir al-Mulk este localizată în Shiraz, Iran și este supranumită și “Moscheea Roz”. A fost construită între anii 1876-1888, în timpul dinastiei Qajar. 

Motivul pentru care i se mai spune și Moscheea Roz este datorită multitudinii de plăci roz de pe tavan.

Însă, celebritatea ei se datorează vitraliilor amețitoare și efectului care le taie răsuflarea oamenilor când intră, pentru că simt ca s-ar afla în interiorul unui caleidoscop.

 

Pentru crearea efectului de caleidoscop, proiectanții moscheei Roz, Muhammad Hasan-e-Memar și Muhammad Reza Kashi Paz-e-Shirazi, au folosit extensiv vitralii și elemente tradiționale, cum ar fi formele concave formate din 5 elemente.

În momentul în care lumina soarelui pătrunde prin vitraliile Moscheei Roz, întreaga clădire este inundată de un curcubeu de culori vibrante. 

Prin vitralii, moschee și aceste efecte, omului i se arată, din nou, că lumina face posibilă crearea tuturor lucrurilor pe Pământ.