Vitralii decorative, vitralii unicat, vitralii 3D
Am această înverșunare de-a mă direcționa și alinia cu scopul meu, nu al altora.
Vitralier: Când ați început să faceți vitralii și de ce?
Cumva, această meserie a venit către mine. Într-o perioadă în care îmi plăcea să experimentez tot felul de tehnici și să jonglez cu tot felul de materiale, o persoană dragă m-a întrebat dacă mi-ar plăcea să mă joc și cu sticlă. Inițial, m-am gândit că voi ajunge într-un loc din care mă voi alege cu câteva cioburi colorate pentru nebuniile mele și cam atât. Dar am intrat într-un atelier, în care valoarea acelor cioburi a căpătat o altă dimensiune pentru mine. Am decis imediat să rămân și să învăț arta vitraliului. Și sunt în acea stare de „joacă” de 12 ani. Treptat am simțit nevoia să mă orientez și să-mi dezvolt o zonă personală, în care perspectiva unui vitraliu să capete o altă reprezentare și-am trecut de la tehnica clasică, în plumb, la cea cu folie de cupru, o tehnică mult mai permisivă pentru ceea ce-mi doream eu să creez. Mi-am dorit să testez un concept la care mă gândisem încă de la primele lucrări, acela de a supradimensiona forma plană a unui vitraliu. Existau lucrări volumetrice executate în tehnica Tiffany, dar nu în contextul unui vitraliu. În 2013 am avut o tentativă, firavă, de a crea ideea de volumetrie în plan. A urmat o perioadă în care mi-am gândit și pregătit singură proiectul, mi l-am structurat în așa fel încât să mă asigur că nu apelez la căi ușoare și facile de abordare, inclusiv ramforsări vizibile, după care m-am pus pe treabă. Inițial erau mai multe planuri de lucrări (nu am renunțat la acestea), dar am ales să scot în evidență momentan ceea ce mă preocupa. Sunt și câteva lucrări ușurele, cum ar fi Copacul Vieții, dar repet, ideea de perspectivă, suprapunere, continuitate în planuri, mă atrăgea. Sensul lucrărilor a fost înțeles de unii, criticat de alții, dar în viață îți asumi și aparența obiectivismului și a percepției. Am această înverșunare de-a mă direcționa și alinia cu scopul meu, nu al altora.
În povestea cu vitraliile este fascinant felul în care rigiditatea se învoiește cu fragilitatea, lumina cu umbrele și tot ceea ce însoțește spectrul culorilor reflectate în locul din care ajung să aparțină.
Vitralier: Ce v-a atras să faceți vitralii în tehnica picturii pe sticlă?
În foarte mare măsură m-a atras tehnica picturii monocrome, Grisaille. O tehnică în privința căreia, momentan, am posibilitatea să-i acord o atenție aparte. Este o pictură care se „descoperă” și la propriu și la figurat. Este executată într-o manieră extrem de delicată în care lumina este cea evidențiată. E ca și cum decupezi în întuneric. În povestea cu vitraliile este fascinant felul în care rigiditatea se învoiește cu fragilitatea, lumina cu umbrele și tot ceea ce însoțește spectrul culorilor reflectate în locul din care ajung să aparțină.
Ideea de perspectivă, suprapunere, continuitate în planuri, mă atrăgea. Sensul lucrărilor a fost înțeles de unii, criticat de alții, dar în viață îți asumi și aparența obiectivismului și a percepției.
Vitralier: Dacă, într-o zi, cineva v-ar spune să faci un vitraliu monumental, oriunde dorești tu și cum dorești tu”, unde ar fi acel loc și ce concept ar avea lucrarea?
Am avut parte de această propunere, încă nu s-a concretizat datorită anumitor circumstanțe ale vieții, dar cu siguranță ar fi un uriaș vitraliu 3 D. Așa cum Ava reprezintă reflecția Întregului, a ideii de uniune a toate cu tot, Copacul Vieții este monumentul pe care l-aș zidi și în sticlă și în suflete.
Vitralier: Unde vă pot vedea oamenii lucrările?
Momentan doar pe pagina de Facebook (https://www.facebook.com/vitralii.decorative.autentice) și pe site http://mariedascalescu.ro/marie-dascalescu/. Fiecare lucrare și-a găsit locul, Ava este singura care încă își caută drumul.
Vitralier: Atelierul Dvs. este deschis publicului?
Este un spațiu în care eu îmi desfășor activitatea, un univers personal. Există colaborări frumoase pe care le am cu alți artiști și în funcție de proiecte stabilim în ce măsură putem lucra în aceeași locație, ceea ce se întâmplă și în acest moment. Acum mi s-a oferit posibilitatea de-a-mi testa tot ceea ce am învățat în decursul acestor ani, inclusiv bucuria de-a mă „juca” și în tehnica mozaicului.
