Vitralii cu flori

Florile reprezintă constanta din lumea artei.

Clasic sau modern, laic sau religios, florile au fost reprezentate prin acte artistice în orice curent, de la Renaștere la Impresionism și, mai departe, la Expresionism, Art Nouveau, Pop Art și Postmodernism. Florile reprezintă constanta din lumea artei.

Mai mult, culoarea florilor este aleasă cu atenție de către artiști pentru a evoca o anumită emoție sau stare. De exemplu, când vorbim de trandafiri, ei simbolizează dragostea și dorința. Dar un trandafir roșu simbolizează pasiune adâncă, în timp ce un trandafir alb simbolizează puritate și dragoste trecătoare. Un trandafir galben poate simboliza prietenie. 

Așadar, când adăugăm un simbol unei flori și, în plus, culorii acelei flori, prin compoziții artistice putem transmite mesaje la infinit.

Vitraliile cu flori își găsesc locul oriunde

Florile sunt perfecte în orice formă sau aranjament: în grădină, în ghiveci, în vază, pe un tapet sau covor, într-un tablou sau într-un vitraliu.

Florile sunt perfecte prin ele însele. Prin urmare, există întotdeauna ceva atrăgător la o operă cu flori, indiferent că vorbim despre pictură, sculptură, arhitectură sau vitraliu.

Florile sunt simbolul universal al frumuseții. Simbolizează dragostea și afecțiunea. Sunt întotdeauna un cadou minunat și un decor superb în orice tip de casă, birou sau clădire publică. 

Florile sunt perfecte în orice formă sau aranjament: în grădină, în ghiveci, în vază, pe un tapet sau covor, într-un tablou sau într-un vitraliu.

În vitralii, modele de flori vedem oriunde: în biserici sau clădiri publice, în apartamente, pe un vitraliu interior, fie el autentic sau colant vitraliu, în birou, ca obiect de decor. De asemenea, cu flori în vitraliu – dormitor mai elegant! Flori în vitraliu – bucătărie mai interesantă! Vitraliile cu flori își găsesc locul și într-o baie relaxantă din propria locuință, și într-o toaletă deosebită dintr-un restaurant. 

Vitraliul cu flori se potrivește la orice tehnică de producere a vitraliilor: tehnica plumbului, tehnica Tiffany, tehnica overlay, tehnica vitraliilor cu rășină sau tehnica picturii pe sticlă cu culori vitraliu. 

Însă, florile pot fi folosite cu eleganță și în vitralii autocolante (sau vitralii folie) sau în foi cu vitralii desen pentru colorat, ca activitate de relaxare.

Reprezentarea florilor în istoria artei

De-a lungul timpului, artiștii au încercat să surprindă și să redea în operele lor simbolistica bogată a florilor. Aceștia au folosit florile ca elemente de detaliu în fundal sau ca punct de focus într-o operă. 

Oricum ar fi ele reprezentate, florile emană miriade de emoții: de la dragoste, pasiune, dorință, la puritate sau chiar moarte. De-a lungul istoriei, florile au fost reprezentate în artă la scară largă. 

Antichitate

Prima floare reprezentată în artă se pare că a fost floarea de lotus. Locuitorii Egiptului Antic înfrumusețau amulete, obiecte din ceramică și papirusuri cu flori de lotus, care simbolizau soarele.

Evul Mediu

Florile și elementele botanice, în general, înfrumusețau și obiectele de artă medievale. Fiecare floare, fiecare plantă avea semnificația sa proprie. Cei mai mulți oameni din această perioadă nu știau să scrie și să citească, așadar artiștii foloseau simbolurile conferite de florile reprezentate în opere de artă pentru a comunica publicului un anumit mesaj. Motivele florale din Evul Mediu, în special cele din vitraliile bisericești, erau pline de simbolism.

Renașterea – secolul al XV-lea

În perioada Renașterii, în vitraliu, biserica utiliza modele florale pentru a transmite simboluri puternice, creștine și filosofice. Folosind aceste simboluri transmise prin desene botanice, în special florale, Biserica era un ghid și avea drept scop iluminarea oamenilor în privința misterelor divine. De exemplu, printr-un vitraliu desen ce prezenta un crin alb, era reprezentată Fecioara Maria, cu trimitere directă la puritatea ei.

Artiștii renascentiști iubeau florile în mod deosebit. Probabil că acest curent este cel mai bogat în reprezentări florale. Florile erau prezente în aproape toate operele, fie ele picturi, sculpturi sau vitralii.

Baroc – secolul al XVII-lea

În această perioadă erau redate scene incredibile de natură statică în care se utilizau flori de toate felurile, ce par că ies din cadru. 

Expresionism și Fovism – începutul secolului XX

Expresionismul și fovismul respingeau regulile stilurilor perfecționiste. Prin aceste două curente, artiștii redau în lucrările lor momente din viața de zi cu zi într-un mod progresiv. Stilurile erau caracterizate prin utilizarea de forme exagerate, de culori intense și de tușe dramatice de culoare. 

În arta vitraliului se distinge artistul Marc Chagall, creatorul bine-cunoscutelor „ferestre Chagall”.

Art Nouveau – 1890–1910

Unul din obiectivele majore ale curentului Art Nouveau a fost să delimiteze diferența dintre artă (în special pictură și sculptură) și artă aplicată. Stilul Art Nouveau a fost folosit cu precădere în design interior, artă grafică, mobilă, vitraliu și arta sticlei, textile, ceramică, bijuterii și lucrări din metal. În zilele noastre există și multe modele de desen Art Nouveau în folie vitraliu, denumită și vitraliu fals.

Foarte faimoase au devenit vitraliile artistului Louis Tiffany, care a adus la viață tehnica de vitraliu Tiffany și multe tipuri noi de sticlă colorată. Într-un stil asemănător, dar deosebit, sunt și posterele lui Alphonse Mucha sau lucrările din sticlă ale lui René Lalique și Émile Gallé, alți reprezentanți de seamă ai curentului. 

Stilul Art Nouveau și artiștii săi reprezentativi au ridicat motivele botanice, florile, la rang și mai înalt, folosind un stil aparte, fiind prezente din abundență în compozițiile artistice.

Suprarealismul și Arta Pop – secolul al XX-lea 

La mijlocul secolului al XX-lea, reprezentarea artistică a florilor a traversat o transformare, și anume, de la forme mai realiste la forme mult abstractizate. De exemplu, artistul pop-art Andy Warhol picta flori de cele mai multe ori fără ca privitorul să distingă din ce specie fac parte acestea. 

În prezent, așa cum spuneam mai sus, există, pe lângă vitraliile autentice, o multitudine de modele florale pe folie vitraliu pentru geam sau, altfel denumit, autocolant vitraliu (transparent sau mat). Aceste autocolante au prețuri mult mai mici, însă sunt privite ca fiind false vitralii. 

Așa-numitele vitralii bisericești autocolante sau folii nu prea se folosesc deoarece bisericile apelează la vitralieri, artizani, pentru crearea de vitralii autentice.

 

Simbolismul florilor în arta vitraliilor

În vitralii, multe plante asociate unor zei importanți din tradiția păgână au fost, ulterior, asimilate și adaptate ca simboluri creștine.

Artiștii vitralieri au folosit florile, copacii și alte plante în vitraliile create având subiecte variate și scopuri multiple. De la imagini cu sfinți și scene din Biblie, la portrete, natură statică, personaje și scene mitologice.

Folosirea elementelor florale în vitralii a proliferat în secolele al XV-lea și al XVI-lea (Renaștere), artiștii fiind foarte interesați să reprezinte cât mai realistic natura înconjurătoare în lucrările lor. 

Scopul reprezentărilor florale era dublu: atât decorativ, cât și simbolistic, planta redată transmițând un mesaj asociat subiectului operei. Astfel, floarea respectivă sugera oamenilor subtilități despre tema operei sau transmitea un principiu moral sau filosofic.

Semiotica botanică își are originile în literatura din Antichitate, unde plantele erau deseori utilizate ca metafore pentru virtute și viciu. Literatura antică este principala sursă de simbolism floral.

În mitologie, ființele umane erau transformate în plante fie ca pedeapsă, fie ca recompensă. Așa este legenda lui Narcis, tânărul vanitos care s-a îndrăgostit de propria reflecție și a fost preschimbat în floarea care îi poartă numele, Narcisa.

Anumite plante sunt menționate ca atribute ale zeilor sau zeițelor: strugurii sunt asociați cu Bacchus, zeul vinului; porumbul sau grâul sunt asociate cu Ceres, zeița agriculturii. 

Multe din aceste idei și asocieri au fost transmise mai departe cărturarilor și artiștilor din Renaștere, o perioadă în care artiștii au arătat un interes deosebit pentru textele clasice și pentru revitalizarea lor.

O altă sursă importantă a simbolurilor florilor o constituie scrierile religioase. Acestea au folosit din plin simbolismul plantelor. În Biblie găsim multe referințe la pomi, fructe și flori.

Multe plante asociate unor zei importanți din tradiția păgână au fost, ulterior, asimilate și adaptate ca simboluri creștine.

Dafinul, de exemplu, era un atribut al poetului Apollo. Nimfa Daphne a fost metamorfozată și ea într-un arbore de dafin. Așadar, dafinul era simbolul, coroana poeților. Dafinul era atribuit și virginelor vestale datorită proprietății sale de a fi tot timpul verde, era perceput ca puritate nesfârșită, neîntinată de ofilire. Ulterior, ca simbol al castității și nemuririi, dafinul apare în opere religioase, pictură, vitraliu, în special din prezența sfinților și Fecioarei Maria.

Scriitorii creștini din perioada Evului Mediu și Renașterii au folosit din belșug simboluri florale ca modalitate de explicare și interpretare a credințelor religioase. De exemplu, crinul alb este un simbol puternic legat de Fecioara Maria, simbolizează puritatea trupească și sufletul neîntinat.

Crinul este una din florile cu mare potențial simbolic. Este deseori asociat cu puritatea, modestia, inocența. Este deseori prezent la nunți, simbolizând castitatea, feminitatea, fragilitatea.

În mitologia greacă, crinul, spune legenda, a fost creat din laptele care curgea din sânul zeiței Hera, soția lui Zeus. Grecii antici asociau și ei crinul cu calitatea de a fi mamă, soție, mireasă.

O a treia sursă importantă a simbolismului plantelor este ierbarul medieval. Ierbarele descriu proprietățile naturale ale plantelor, metoda cultivării lor și folosirea lor din mâncare și medicină. Aceste proprietăți, precum și culoarea, forma, gustul, mirosul și anotimpul în care înflorea, toate duceau la o conotație morală: cele otrăvitoare reprezentau răul și moartea, cele tămăduitoare reprezentau binele, viața, speranța.

În general, în Europa, reprezentarea florilor în opere ca vitraliul sau pictura s-a răspândit cu repeziciune ca urmare a dezvoltării intensive a grădinăritului. În secolul al XVI-lea, flora care-i înconjura pe artiști a început să se schimbe datorită comerțului și călătoriilor în zone îndepărtate. Astfel, au fost aduși în Europa bulbi de flori exotice sau orientale sau din Lumea Nouă.

Încet, botanica s-a desprins de medicină. Așadar, redarea florilor în opere artistice a devenit un subiect central și obișnuit. Mai mult, oamenii de știință făceau comenzi de desene ale plantelor în scopul cercetării științifice.

Și grădinarii doreau „portrete” ale unor specii rare de flori. Făceau comenzi de cataloage cu desene florale pentru a prezenta clienților materiale despre plantele lor.

Aceste cataloage au avut o notorietate nemaipomenită în perioada maniei lalelelor, în Olanda. În secolul al XVIII-lea, specula cu bulbi de lalea atinsese cote paroxistice. În acele vremuri, oamenii erau în stare să-și pună gaj pe casă pentru a cumpăra un bulb de lalea de o culoare nouă sau un soi rar. Nu e deloc surprinzător să vedem lalelele reprezentate în majoritatea operelor artiștilor pictori și vitralieri din acele timpuri.

La începutul secolului al XIX-lea, simbolismul obiectelor prezentate în vitralii și în artă, în general, își pierdea din importanță. Florile începuseră să fie reprezentate ca accente de culoare într-o operă de artă.

În prezent, pe lângă vitraliile autentice cu motive florale, odată cu evoluția tehnologică, au apărut și modalități de înlocuire a vitraliului, cu bugete mult reduse. Folia vitraliu geam este un autocolant pe care mulți oameni îl preferă, fiind mult mai ușor de implementat și mult mai ieftin. Aceste folii se pot cumpăra de la magazinele online sau fizice și vin în numeroase forme și modele. Aplicând o folie – vitralii geam de ușă interioară sau fereastră exterioară – putem avea modele din plante elegante sau vesele care înfrumusețează încăperea. 

Bineînțeles, cumpărarea de vitralii, autentice sau autocolante, ține foarte mult de gusturile cumpărătorului, de bugetul alocat sau de preferințe.

Florile și feminitatea

Florile, simboluri intrinseci ale fertilității și creșterii, au fost asociate, încă din antichitate, cu femeia și cu sexualitatea.

Astfel, în mitologia romană, Flora, tânăra zeiță a florilor, domina lumea odată cu venirea primăverii. 

Artiștii din Renaștere au readus, ulterior, la viață, prin operele lor, moștenirea din antichitate. Astfel că Flora și Venus erau înconjurate de minunate flori cu numeroase semnificații. Zeițele și florile compuneau tablouri alegorice, reprezentând anumite luni sau anotimpuri ale anului (primăvara), simțuri (mirosul și văzul) și elemente ale naturii (pământul, apa și focul).

Simboluri asociate florilor în artă

Bambusul – simbolizează longevitatea, puterea și grația. Se apleacă ușor, dar se rupe greu. În filosofia chineză, tulpina dreaptă a bambusului simbolizează calea către iluminare, iar segmentele tulpinii simbolizează pașii pe care trebuie să-i parcurgem pe calea spre iluminare.

Garoafa – simbolizează logodna, cununia. În China, garoafa este simbolul mariajului.

Crizantema – este simbolul național al Japoniei, simbolizează viața lungă.

Frunza de trifoi – cele 3 frunze individuale, dar unite la un capăt, ale trifoiului simbolizează Sfânta Treime (Tatăl, Fiul și Sfântul Duh). Trifoiul cu patru foi simbolizează norocul.

Margareta – este o floare modestă, simbolizează inocența.

Nu-mă-uita – legenda spune ca “nu mă uita” au fost ultimele cuvinte ale unui tânăr care a căzut într-un râu și s-a înecat încercând să culeagă florile acestea pentru iubita lui.

Caprifoiul – simbolizează iubirea și generozitatea.

Irisul – este asociat cu moartea, deoarece Iris era o zeiță din Grecia antică, zeița curcubeului. Venea pe Pământ cu mesaje de la zei și transporta sufletele femeilor pe lumea cealaltă. Alte semnificații: irisul alb simbolizează puritatea, iar irisul albastru simbolizează durerea maternă.

Iasomia – această floare albă puternic mirositoare este simbolul iubirii în tradiția Hindu.

Ienupărul – simbolizează castitatea, deoarece fructele de ienupăr sunt protejate de frunzele cu spini. Ienupărul este, de asemenea, asociat cu Iisus Hristos, datorită coroanei de spini, și cu eternitatea deoarece se spune că lemnul de ienupăr nu este atacat niciodată de gângănii și viermi.

Lavanda – simbolizează viața la țară. De asemenea, simbolizează și dorința, păcatul, pierderea inocenței.

Crinul – simbolizează puritatea, castitatea și inocența. Crinii albi reprezintă puritatea Fecioarei Maria.

Floarea de lotus – este un simbol obișnuit în arta asiatică și simbolizează nașterea și renașterea prin faptul că petalele se deschid la răsăritul soarelui și se închid la apusul soarelui. Este, de asemenea, un simbol al fertilității, creației și purității. Tulpina lungă simbolizează conexiunea noastră cu originile, iar floarea reprezintă iluminarea la care aspirăm.

Orhideea – este simbolul perfecțiunii. Câteodată, petele de pe floare reprezintă sângele lui Hristos.

Macul – simbolizează moartea. 

Trandafirul – trandafirii roșii simbolizează dragostea și pasiunea. În catolicism, trandafirii roșii sunt simbolul Fecioarei Maria. Trandafirii albi simbolizează puritatea. Trandafirii galbeni simbolizează infidelitatea și gelozia.

Rozmarinul – simbolizează fidelitatea.

Floarea soarelui – Floarea soarelui a fost adusă din Peru în Europa în anul 1569. Deoarece oamenii au observat că floarea soarelui se întoarce după soare, a devenit un simbol al infatuării. Totodată, este simbolul soarelui, Creatorului, monarhului. Reprezintă, de asemenea, destinul și loialitatea.

Ciulinul – este o planta cu spini și cu floare deosebit de frumoasă. Este simbolul Scoției. Spinii săi simbolizează atât răul, cât și protecția. În religia creștină, ciulinul reprezintă suferința lui Iisus Hristos.

Violeta – simbolizează credința, umilința, castitatea.