Vitralii bisericesti

În biserică, odată aflat în acest spațiu invadat de lumina filtrată de vitraliu, omul se simte mai aproape de Dumnezeu.

Lumina este o temă spirituală esențială în teologia creștină. Primele cuvinte ale lui Dumnezeu, la facerea lumii, au fost “”Să fie lumină!” Şi a fost lumină. Şi a văzut Dumnezeu că este bună lumina, şi a despărţit Dumnezeu lumina de întuneric.” (Geneza 1:3-4).

Așadar, e perfect natural pentru creștini să investească atât de mult timp și energie în conceperea ferestrelor din biserici. Ferestrele sunt cele care conduc înăuntru lumina soarelui și risipesc întunericul. Arhitecții au mediumul perfect prin care reprezintă un adevăr spiritual marcând, în același timp, și un scop pur funcțional.

 

 

În biserică, odată aflat în acest spațiu invadat de lumina filtrată de vitraliu, omul se simțea mai aproape de Dumnezeu.

Prin vitraliu, biserica se umple de lumină naturală păstrându-și, în același timp, intimitatea.

 

 

Așa cum prezentam în cele de mai sus, lumina e un simbol foarte important în multe religii, inclusiv în religia ortodoxă. Lumina reprezintă puritatea, Raiul, spiritualitatea, facerea lumii. Nu-i de mirare ca arhitecții și constructorii de biserici s-au jucat de-a lungul istoriei cu diverse modalități de scoatere în evidență și înfrumusețare a ferestrelor. Ei au învățat cum să folosească în cel mai optim mod proprietățile unor vitralii ferestre lasând lumina să pătrundă într-un fel misterios însă păstrând totodată intimitatea din interiorul bisericii, fără să fie nevoiți să blocheze pătrunderea acestei lumini.

Arhitectura bisericilor s-a dovedit a fi un mijloc valoros prin care oamenii erau învățați despre adevărurile spirituale creștine.

Expansiunea artei vitraliului

Vitraliul a început să ia amploare și era recunoscut ca artă creștină în secolul IV, pe masură ce creștinii construiau biserici. Răspândirea creștinismului în Europa este legată direct de expansiunea artei vitraliului pe tot Globul Pământesc, vitraliul devenind astfel o formă de artă dominantă în noul mileniu.

Înainte de acest punct din istorie, egiptenii și romanii dezvoltaseră o tehnică de producere a obiectelor mici din sticlă colorată, însă această tehnologie nu servea proiectelor de ferestre de dimensiuni mari.

Alte două artefacte marchează momente importante în creația de vitralii religioase:

• unul dintre cele mai vechi vitralii folosite la o fereastră, fabricat din mai multe bucăți de sticlă colorată, a fost descoperit în Anglia, la mănăstirea Sf. Paul din Jarrow, construită în anul 686.
• un alt vitraliu vechi, de data aceasta cea mai veche fereastră vitraliu completă din Europa, care are în compoziție cinci figuri sofisticate, a fost găsit în Catedrala din Augsburg, în Germania. Catedrala a fost construită în secolul XI ca parte a unui proiect mai mare prin care se dorea construcția de ferestre mai mari și mai frumoase. Prin aceste tipuri de vitraliu, comanda nu era ca ele sa servească numai unor scopuri spirituale ci și unor scopuri catehetice, prin care oamenii sa învețe despre adevărurile din Sfintele Scripturi.

Rolurile esențiale ale vitraliilor în biserică

Așadar, identificăm mai multe roluri esențiale ale vitraliilor în catedrale și biserici. 

• Prin vitralii, biserica atinge de multe ori culmi greu de imaginat ale frumuseții. Acesta este rolul estetic.
• Strâns legat de rolul estetic, vitraliul are și un rol spiritual, de învăluire în mister. Enoriașii se simt mai aproape de Dumnezeu.
• Un rol aparte, practic și deosebit de important este cel de instrument de învățare pentru enoriași. Prin vitralii icoane, congregația a învatat de-a lungul istoriei, și continuă să învețe și în zilele noastre, despre religie și pasaje importante din Biblie. 

În Evul Mediu, cei mai mulți oameni nu știau să scrie și să citească, în afară de persoanele educate, cele din Biserică și politicieni. Astfel, vitraliul a devenit mediumul principal prin care oamenii de rând erau învățați despre numeroase pilde din Biblie. Vitraliile bisericești erau „Biblia săracilor”.

Prin vitralii, Biserica Ortodoxă sau Catolică sau bisericile altor religii transmiteau mesaje deosebit de importante enoriașilor, în primul rând celor neștiutori de carte. Privind la scenele din vitralii ortodoxe, de exemplu, oamenii primeau învățături religioase și aflau despre pasaje importante din Biblie.

 

Povestirile din Biblie reprezentate în vitralii, geamuri din ce în ce mai mari ca dimensiune, erau în strânsă legătură și cu istoria bisericii. 

Sfinții reprezentați în vitralii erau cu rol inspirațional pentru enoriași, ca să-i ajute în caznele zilnice pe drumul creștinismului. Prin vitralii, imagini care ilustrau iluminarea minții cu cunoștințe divine aveau un rol semnificativ în susținerea enoriașilor zi de zi.

 

 

În ce perioadă a fost Evul Mediu?

Chiar și imperfecțiunile din vitralii îi permiteau luminii soarelui să danseze, ceea ce contribuia și mai mult la frumusețea lor.

Evul Mediu (sau Epoca Medievală) în Europa începe cu secolul V și se termină în secolele XIV-XV.

În aceasta perioadă, una din cele mai puternice și mai dezvoltate și bine organizate instituții era Biserica. 

La începutul Evului Mediu, bisericile erau construite din cărămizi grele și aveau ferestre mici. Astfel, arătau mai degrabă a fortificații. 

Însă, pe măsură ce ingineria și domeniul construcțiilor au avansat, arhitectura greoaie a cedat locul unui stil mai elegant, bine cunoscut sub numele de Stilul Gotic.

Arhitectura gotică s-a dezvoltat în Franța în secolul XII. Ferestrele, care permiteau să intre un volum mare de lumină în biserici, erau deseori concepute din vitralii colorate. Confereau, astfel, o atmosferă de interior impresionantă, învăluită în mister, cu mult diferită față de atmosfera greoaie din bisericile de până atunci.

Chiar și imperfecțiunile din vitralii îi permiteau luminii soarelui să danseze, ceea ce contribuia și mai mult la frumusețea lor. Astfel, vitraliile erau un adevărat spectacol pentru ochii privitorilor.

 

 

Călugărul Abbot Suger, părintele vitraliului

Liderul religios francez, călugărul Abbot Suger de la mănăstirea Saint Denis de lângă Paris, a reconstituit biserica mănăstirii.

Utilizarea la scară largă a vitraliului în bisericile gotice este deseori legată de numele lui. El ne-a oferit unul din primele exemple de biserică în stil gotic în care vitraliul a jucat un rol definitoriu, în secolul XII.

Odată cu reconstituirea bisericii mănăstirii Saint Denis, călugărul Abbot Suger a dorit să facă un adevărat manifest arhitectural și religios printr-un nou tip de structură.

În relație cu textele religioase care fac referire la lumină ca fiind manifestarea lui Dumnezeu, Abbot Suger considera ca ferestrele concepute din sticlă colorată permiteau luminii să năvălească înăuntrul bisericii într-o manieră care să inspire prezența lui Dumnezeu chiar acolo, lângă credincioși. 

În acea perioadă, una din ideile care circulau cu precădere era că lumina naturală este echivalentul Binelui. Și nu doar în acele timpuri, ci și în zilele noastre avem numeroase referințe la tema lumină versus întuneric. Așadar, ne putem imagina simbolul puternic din spatele acestor idei aduse în concret enoriașului care intra în catedrala cu ferestre din vitralii gotice.

Suger a fost și consilierul Regelui. Așadar, ideile și cuvintele sale aveau o greutate și mai mare. Catedrala Saint Denis, cu ferestrele sale vitraliu copleșitor de mari, a devenit astfel Modelul pentru alte biserici gotice. 

În acest fel, călugărul Abbot Suger a devenit cunoscut ca fiind “Părintele vitraliului”.

Simbolismul în vitraliile bisericești 

Străbătând navele imense ale bisericilor gotice, oamenilor li se deschide o altă lume, Împărăția lui Dumnezeu.

Ferestrele impresionante din vitraliu au început să fie folosite în bisericile gotice în toată Franța iar stilul s-a răspândit în toată Europa. 

Vitraliile erau realizate din bucăți mici de sticlă din diferite culori, montate, fixate prin benzi de plumb. Străbătând navele imense ale bisericilor gotice, oamenilor li se deschide o altă lume, Împărăția lui Dumnezeu.

Pe măsură ce tehnologia evoluează, ferestrele vitraliu au proporții din ce în ce mai mari, cu construcții și compoziții extrem de detaliate și complicate, abundând în simboluri.

Tocmai datorită acestei complexități artistice, ferestrele din vitraliu erau ultimul element instalat într-o biserică nouă. Și, în mod tipic, treceau mulți ani până când și ultima fereastră era finalizată și montată.

Așa cum subliam mai înainte, pentru că mulți oameni nu știau să scrie și să citească, toate aceste simboluri, culori, imagini aveau pentru ei o anumită semnificație. Această semnificație era propriul lor mod de a învăța pildele din Sfânta Scriptură.

Un alt aspect important este că se cereau pentru aceste ferestre din vitralii religioase prețuri uriașe. Costa foarte mult ca ferestrele vitralii să fie produse, așadar erau încurajate donațiile. În vederea încurajării donațiilor pentru vitralii, catedrale întregi puneau la dispoziție patronilor posibilitatea să li se scrie numele și să le fie reprezentate chipurile alături de sfinți.

Astfel, pe lângă faptul ca vitraliul era modul omului de rând de a învăța Scriptura, putem vedea alte tipuri de simboluri în ferestrele vitraliu dintr-o biserică. De exemplu, un rege era reprezentat grafic de două ori mai mare ca dimensiune față de supușii lui pentru a i se sublinia astfel importanța. Figurile sfinte erau înconjurate de aure luminoase.

Alte simboluri comune erau folosite în majoritatea bisericilor: o cruce sau un miel pentru Iisus Christos, o flacără sau un porumbel pentru Sfantul Duh. 

Poziționarea avea, de asemenea, o importanță aparte: în partea de sus erau reprezentate figurile cerești, în partea de jos, figurile pământești.

 

 

Apoi, fiecare culoare folosită în aceste vitralii ferestre are un simbol bine definit: negru simbolizează moartea, albastru simbolizează cerul,îngerii, Raiul, mov simbolizează roialitatea, este culoarea hainelor regilor, roșu e simbolul iubirii dar si al martiriului, alb înseamnă puritate, inocență iar galben simbolizează gelozia dar și soarele.

Roșul din Evul Mediu era vermillion, un roșu aprins ca sângele proaspăt. Vermillion este culoarea caldă, activă.

Albastrul folosit în Evul Mediu era un cobalt pur, aproape de safir. Era culoarea rece, perfectă de alăturat culorii roșii.

Galbenul folosit in Evul Mediu era, de multe oriu, auriul.

 

 

În prezent, vitraliile au aceleași roluri, deși acum oamenii știu să citească într-o proporție mult mai mare. Prin vitraliu și prin compoziția sa simbolistică, li se aduce aminte oamenilor de valorile și lecțiile importante propovăduite de Biserică.

În esență, ferestrele aduc la viață pasajele din Biblie.

Oricum, indiferent de rolul unui vitraliu, vitralii cu flori, cu sfinți sau cu motive geometrice, cu rol fie pur decorativ fie educațional, nimeni nu poate nega frumusețea lor radiantă!

Vitraliile rămân una din cele mai frumoase comori ale bisericilor creștine și sunt acolo să-i inspire și să-i învețe pe credincioși despre multe adevăruri spirituale. Vitraliile constituie în continuare o importantă componentă arhitecturală a bisericii și continuă să fie utilizate în noi construcții din întreaga lume.